bah esti nebun???????

holding-hands12

da… mergeam ieri spre casa si pe aleea minunata din Drumu Taberei vad doi aurolaci frate… un ea si o el, ea tinand in mana o lalea, cam ofilita dar ce conteaza…
si culmea se tineau si de mana… bah ma lasi….?! da se tineau de mana… si la un moment dat se opresc, eu trec pe langa ei… si in gandu’ meu… hopa… s-a suparat aurolacu pe aurolaca, pazea ca iese taraboi… si intorc capu si ma uit in spate… inca o tinea de mana si ii zicea ceva, probabil ca sa nu fuga sa ii dea mai bine… mai fac doi pasi… si iar intorc capu… zic hai… sa te vad daca dai… nu intelegeam ce avea cu ea… suspansul crestea… devenisem un pic nervos… nu-mi place sa vad o femeie batuta, fie ea si o aurolaca… cand….. il vad pe aurolac frate… cum o mangaie tandru pe obraz….. si apropie usor de ea…. siii……. si da exact… o saruta… si tot o saruta, si tot o saruta… si o ia si in brate…. in momentele alea am intrat in pamant… nu-mi venea sa cred… am ramas fara cuvinte… si bineinteles m-am intristat… dar pe de-o parte ma bucuram pentru ca acel ceva in care credeam chiar exista… chiar daca nu ma bucur si eu…

well dragii mei… iubirea adevarata exista… faceti-va si voi o imagine despre cei doi aurolaci si in cazul in care aia nu era iubire adevarata… va rog sa ma anuntati si pe mine…

si o poza cu dedicatie…

when I’m feel alone, I feel like I’m Wall-E… And You are here beside of me, making me happy, the first one You made me feel wanted.

holding_hands_by_rue789

Publicat în: on aprilie 15, 2009 at 09:06 Comentarii (2)

in lipsa mea…

de ce?
pentru ce?
nu era de ajuns?

pentru ca suntem oameni…

Publicat în: on aprilie 5, 2009 at 16:44 Scrieti un comentariu

1702…

miss-uun desen simplu care spune multe, probabil mult prea multe…

ce pot sa spun eu… e ca am ramas fara cuvinte cand l-am vazut, nu artistic vorbind, ci de insemnatatea lui si ce exprima el in sinea lui…

cum m-am simtit? nu stiu… ganditi-va ca ati fi pe o insula pustie, nici tipenie de om… iar intr-o zi ati gasi acest desen pe nisip, ca sa nu fiu absurd sa zic pe o hartie… fiind lasat acolo de cineva special pentru tine…

te-ai simti fericit, pentru ca ai stii ca e cineva undeva care ii pasa de tine, mai mult sau mai putin, nu ai de unde stii… ca te doreste si ca este trist/a ca nu este langa tine…

alonee

Publicat în: on aprilie 3, 2009 at 17:24 Scrieti un comentariu

pofta mare, aviz amatorilor…

Postul acesta e preluat de aici

Unii il stiu, altii nu… so… enjoy reading this :D

Nu sunt primul care scrie despre popularitatea demna de niste zei pe care au dobandit-o fast food-urile pe plaiurile romanesti. Si nu sunt nici primul care i-ar cam vorbi pe la spate pe toti babanii care fac banu’ gros pe spinarea a cat de “cool” e sa mananci la KFC, for instance. Pentru oricine nu stie despre ce vorbesc recomand o vizita scurta la vreun KFC, McDonalds sau Pizza Hut din Bucuresti la ora de varf…zici ca s-au schimbat rolurile si vitele au venit in fata tejghelei sa comande, in loc sa stea frumos facute hamburgeri in spate.

In orice caz, sa nu despic firul mai mult decat e nevoie, ca oricum e “jurnalul” destul de lung … happy reading! (preferatele mele sunt urinatul in ulei, fotbalul cu chiflele si gandacii inexterminabili)

“Am lucrat acum ceva vreme la KFC-ul din Plaza mai exact de la deschiderea lui si inca vreo 9 luni dupa. Am semnat un contract de confidentialitate ceea ce ma impiedica sa postez pe undeva filmele si pozele facute acolo, cu mine in cadru desigur dar, si acum tine-te bine caci iti voi povesti aventurile mele din bucataria FDS (Fabrica De Sclavi).

1. Prima data am lucrat la bredind ma rog asa ii zic ei dar in principiu esti “fainar” adica bagi toate produsele in faina si nu te mai opresti caci cel putin pe vremea mea coada era pana la scara rulanta. Procesul standard presupune ca acele preparate din pui sa se scuture de sange inainte sa fie aruncate in faina iar faina sa fie cernuta la fiecare 2 repetari, apa trebuie schimbata la fiecare 3-4 repetari (un proces care dureaza cateva minute ceea ce in treducere libera inseamna o coada de 3 metrii) mai era si chestia cu asezatul produselor pe gratare dar asta nu o respecta nimeni cred, daca daca e prea prost sau n-are clienti.
Cum pe tura la bucatarie sunt maxim 4 persoane adica 1 la masa de picant 1 la masa cu reteta originala 1 la masini si unu la impachetare(ala care face senvisuri)e imposibil sa face fata comenzilor respectand procedura si atunci ce se intampla? Pai e simplu, puiul fie el picand sau nepicant e aruncat in faina cu tot cu sange si intr-o faina plina de cocoloase fac o paranteza (sigur ati mancat produse mai crocante mai zburlite asa de se intreaba toata lumea cum de le iese. e alea sunt cocoloasele), apa la un moment dat devine vascoasa o combinatie de faina plus sos marinat plus sange, chiar daca ar vrea cineva sa o schimbe mai des e practic imposibil pt ca ai o durere de spate de la atata carat de pui de la frigider la bredind de la breding la masini si invers de zici ca ai carat pietre toata ziua, pe langa faptul ca masinile de picant nu au voie sa stea fara produse. Vorba aia clientul nostru stapanul nostru. Ma rog, asta era bine cand erau 4 in spate stiai ca poti sa faci fata si sa hranesti poporul.

Dar cum de fiecare data se intampla sa fim 3 in spate atunci orice urma de igiena disparea. Apa sarea pe faianta, cuva se umplea cu faina (asa facea cocoloase mai greu) produsele stateau si cate 2-3 ore pe masa pana sa fie bagate, apa nu se schimba niciodata doar completai etc.

2. Dupa vreo 2 luni am fost “promovat” =)) la masini aici e partea cea mai “sanatoasa”. in primul rand nici un produs nu sta la prajit atat cat e pe timer, unu pt ca e coada prea mare si termitele nu vor sa astepte, doi pt ca daca stau prea mult se imbiba in ulei vegetal, si in cazul in care uiti de ele prin holding (un fel de cuptor unde se tin produsele dupa ce sunt prajite) pentru ca nu mai sti unde ti-e capul pe agomeratia aia ca sa realizezi pe care ai bagat-o prima pe care a patra s.a.m.d. risti sa bagi in vitrina la vanzare niste chestii uscate si pline de ulei. Si 3 pt ca daca le lasi prea mult se innegresc deoarece uleiul la produsele de picant nu se schimba niciodata, DA niciodata!! Doar se completeaza ar fi risipa prea mare ce naiba. La aparatele in care se prepara bucatile de pui uleiul se schimba o data la vreo 2 luni ceea ce e mai mult decat poate ficatul meu suporta oricum. Produsele astea din reteta originala se fac sub presiune adica trebuie sa stea in masina respectiva cam 15 minute, ee dupa vreo 11 minute ii dai reset ca daca o lasi pana la capat o sa ai pe farfurie niste carbuni in loc de pui.

Despre masini ce sa va mai zic, procedura de preparare presupune filtrarea uleiului o data la nu mai stiu cate prajiri nu foarte multe oricum, bineinteles ca se sare peste cand e aglomeratie, mai bine sa manance multi preparatele KFC cu gust de faina arsa decat sa sa manance in alta parte, nu? Filtrarea uleiului, asta mi s-a parut inutil intotdeauna, presupune coborarea lui intr-un tanc si de acolo urcat inapoi in masina trecand printr-un filtru de hartie, DA de
hartie, adica nu filtrezi nimic decat cocoloasele de faina, in fine.

Dar hai sa va zic si partea interesanta, sper ca o sa intelegeti ca in nici un KFC din Romania nu se pot face produse de calitate in primul rand datorita crizei de timp ca incep ursarii sa tipe de dupa tijghea si in al doilea rand datorita costurilor ridicate necesare producerii unor produse conform standardului de calitate american. Ai nostrii stiti voi, lasa-i ma ca le place mai mult asa, oricum se bat pt un loc mai in fata la rand.

Toate produsele ajung in “restaurante” gata marinate, bune de preparat:

1.Produsele au in general au termen de valabilitate 24 sau 48 de ore depide.

2. Necesarul de produse se face de pe o zi pe alta de manager, comanda de fiecare data un pic mai mult decat trebuie ca sa fie sigur, ceea ce inseamna ca daca 2 zile maerge mai incet automat ramane cu produse expirate. Asta face tura de dimineata, managerul de serviciu schimba etichetele cu perioada de valabilitate, se verifica salatele astea nu prea se vad si varza aia incepe sa se ofileasca, se schimba varza ofilita, maslinele nu stie nimeni de cate zile sunt iar branza daca nu are mucegai e ok. La fel si cu porumbul, specialitatile etc.

3. Kfc e la etajul 2, marfa vine undeva la subsol cum singuri sclavi sunt in bucatarie ca la vanzare sunt in general fete, ghici cine se duce dupa marfa? Exact, eu si cu agiotantul meu. Se mananca la discretie asta e partea buna, din salate, sosuri, chifle absolut orice. Ocazional mai trageam un fotbal cu chifle, alea mici de le comandati in loc de paine, da ele veneau inghetate si erau numai bune de un fotbal pe holul ala lung. Deobicei jucam KFC contra Pizza Hut ca si lor le venea marfa in aceeasi masina, avem aceeasi companie mama. Cand incepeau sa se ofileasca le puneam la loc si luam altele. Poate m-ati inteles gresit dar nimic nu se arunca la KFC, sus ne astepta managerul sa facem inventarul, deci se inumara tot inclusiv chifle.

4. Marfa o caram cu un transpalete (am scris cum ii spuneam noi nici nu stiu daca exista ceva de genu) si pe fiecare palete puneam marfa de vreo 250 300 de kile ca romanu s-a nascut flamand, deci era si f greu si f voluminos asa ca sa va faceti o imagine trebuia sa tragem de ala vro 200 de metrii asa in forma de U numai pana la lift deci pot sa zic ca se stia pe unde trecem cu marfa pt ca lasam urma, evident nimic nu se arunca. La lift podul de piatra se darma uneori deoarece paletu era cam cat liftu si daca nu inimerei din prima intrarea se ducea dracu tot plus ca la intrarea in lift era santul de metal al usilor si evident ca mai cadeau una, alta.

Apoi mai era curatenia, ea se imparte in 3:
Masa de faina care trebuie curatata temeinic pt ca la sfarsit vine manageru cu degetelul lui sa verifice Masinile de gatit trebuie curatate (asta era treaba masinistului deci vro 7 luni a mea). Si unu care spala tot(Dish), gratare, manere, tavi,tanc de ulei, filtrele alea din hratie, ce credeati ca se arunca? Mie imi placea sa ma bag la spalat, era simplu, cum managerii erau niste zgarciti nici nu le mai ceream detergentul ala special D3 parca sau sapun le lasam in apa clocotinda vreo juma de ora si apoi doar le clateam nu se prindea nimeni, ca le ascundeam prin rastel pe acolo, jeg pe ele cat cuprinde dar ne grabeam acasa ca nu precam niciodata mai devreme de 1 noaptea

La masini curat se facea cu hartia igenica si 2 lavete, atat asta era ratia pe saptamana acolo totu e low cost aaa si un detergentu D7 asa se numea. Programul se termina pe la 10- 11 iar noi la 12 trebuia sa iesim din tura dar nu aveam voie sa plecam pana nu faceam curat..

DECI
detergentul respectiv, care e f toxic deoarece am reusit sa procur o sticla acasa, ajungea peste tot inclusiv pe faina in ulei grupa mare samd in speranta ca terminam mai repede. La masina de breding cand se facea curat aveam mereu grija sa hranim gandaci de bucatarie, ma rog ii descoperisem io intr-o noapte in spatele masinii intr-o scurgere care avea un capac metalic gaurit prins in suruburi in podea. Le bagam in fiecare seara paine, apa si alte resturi devenisera destul de mari la un moment dat ca s-a speriat o casiera de ei si s-a plans la manageri. A doua zi au venit unii cu niste pesticide sa ii omoare, eu am crezut ca au reusit dar se pare ca e destul de rezistenta specia asta mai ales dupa ce au rezistat la mancare aia, nu? Cred ca si acum mai sunt acolo, in fine.

Alte precizari importante, baietii cu care am lucrat eu acolo, nu prea erau dusi la scoala si tin minte cum maestru paul din berceni la sfarsitul programului a urinat in ulei o data supart fiind ca managerul l-a prins cand vindea produse pe neve. In pungile cu pui gaseam adese muste, in criza de timp puiul era dezghetat cu apa fierbinte si capata asa o culoare de vanata. Flegme la impachetare primeau cei mai fitosi clienti stiu ca o data a fost servita si d-na andreea(a cantat la blondy sau ceva). Am filme si poze acasa cu schimbarea etichetelor si a salatelor.

Eu personal am comis cateva de oboseala, am scapat vro 3-4 gratare cu aripioare, strips pe jos am vrut sa le arunc dar managerul m-a invatat o schema ca a patit si el la fel cand era la masini, le bagi un minut in ulei si gata, sau le platesti la pret intreg. Deci Aaaa faza tare sa nu uit. De Pasti plecam toti acasa (o zi, normal)si lasaram frigiderele oprite (mare gafa) cu marfa la greu in ele ca a doua zi vin “meltenii”, ei nu mananca oua mananca aripioare. Va dati seama ca dupa 36 de ore nu mirosea a morga dar a stricat sigur, evident ca produsele s-au bagat la vanzare. Slava Domnului ca totul acolo se gateste la temperaturi inalte si nu omoara pe nimeni, inca.

Sucu ala pepsi vine in niste tancuri, vai mama noastra ce mai caram la ele, doar esenta ca restu e sifon, Ce sa va mai zic, Opc-ul nici macar nu trecea prin spate ramanea in fata unde era totul frumos, dar plecau cu sacosele si probabil buzunarele pline. In spatele frigiderelor se ascundeau cate 2-3 meniuri Seara dupa program ne strangeam in lobby mai multi de la KFC, Pizza hut si Mc uneori, si povesteam cum isi terorizeaza fiecare clientii si care sunt cele mai oribile metode. Evident ca noi mereu castigam.”

Repet, nu sunt autorul acestui continut.

Publicat în: on martie 23, 2009 at 15:14 Scrieti un comentariu

mandru ca sunt roman

aseara am vazut un meci de care am ramas profund impresionat
Rapid – Otelul, prea putin interesant scorul…
ideea e ca am vazut o faza, care nu s-a mai vazut in fotbalul romanesc, spunea comentatorul din anii ‘60, generatia dobrin, dumitrache, rica raducanu… cand se juca fotbal de boema…
semn ca fotbalul romanesc e pe drumul cel bun, si spiritul de om cinstit e inca esenta romanului, numai ca o diluam cu altele (spaga, minciuna, furt, bani)…
Costin Lazar, a intrat probabil de ieri in istoria fotbalului romanesc, fiind primul fotbalist care a refuzat un penalty oferit de arbitrul Teo Craciunescu, pe motiv ca nu a fost… personal mi s-au umezit ochii…
Toate respectele noastre Costin Lazar!!! pentru acest gest a primit premiul de fair-play si nota 10 ca jucator(singurul care mai detine nota 10 este Daniel Niculae).
Reamintesc, acest gest se mai intalneste la momentul actual doar in campionatele externe, Germania, Olanda, Anglia si rar prin Spania si Italia.
Ma bucur ca acest gest s-a facut la Rapid, motiv de lauda pentru Copos, desi nu merita nimic…
Cand s-or lauda si Becali cu Borcea de un astfel de moment(nu cu bani, maibahuri si razboinici ai luminii, gen Zapata), atunci sa spuna ca au echipa adevarata…
Rapidul a luat-o pe o panta ascendenta, ma bucur sa vad asta, era si timpul sa faca ceea ce trebuie facut, sa joace pentru suporteri si spectacol, cu toate ca multi spun ca asa a fost mereu…

RESPECT COSTIN LAZAR! Mandrii ca esti roman!!!

http://www.gsptv.ro/viewVideo1.php?video_id=15235&autoplay=1

Publicat în: on martie 22, 2009 at 12:00 Scrieti un comentariu

cuvintele ei…

“te-am asteptat 20 de ani…
….si te-as mai astepta inca pe atat daca ar fi nevoie,
si inca ceva…. sa nu uiti un lucru… si anume ca te iubesc….”

el se opri din mersul lui, se intoarse din calea ce vroia sa o urmeze…
timpul se oprise, din nou se asternuse o liniste deplina…
… ii rasunau in ganduri cuvintele ei… ii schimbase destinul…

“ce-ai spus….?”

“te iubesc”

cu toate ca vroia sa auda cu orice pret aceste cuvinte…
cu toate ca stia din tot sufletul ca e adevarat ceea ce spune…
nu credea ca ii va fi schimbat destinul…
l-au rascolit, au adus furtuna, au maturat tot in urma lor….
a ramas doar EL cu EA, asa cum nimeni nu s-ar fi asteptat…

“si eu te iubesc, enorm de mult, si nu te voi parasi decat cand voi muri…”

si totul in jurul lor plutea…

Publicat în: on martie 20, 2009 at 13:55 Comentarii (1)

Miracle…

Don’t they know that there’s something going on
What they’re harming with their indecision
But who will be left standing when I’m gone?
There’ll be nothing left but a vision

It’s too easy to turn a blind eye to the light
It’s too easy to bow your head and pray
There are some times when you should try to find your voice
This is one voice that you must find today

Are you hoping for a miracle
As the ice caps melt away?
No use hoping for a miracle
There’s a price we’ll have to pay

“Versuri: Above & Beyond – Oceanlab – Miracle”

Publicat în: on martie 2, 2009 at 19:01 Scrieti un comentariu

butterfly effect…

“intr-o zi a prins un fluture in maini,
era fascinata de frumusetea si maestria lui,
a inceput sa-l mangaie deoarece ii era foarte drag,
si a facut-o cu toata dragostea fara sa se gandeasca,
iar el ales sa-si daruiasca toata dragostea si viata lui……
si niciodata nu s-a gandit ca din acel moment nu va mai putea zbura,
si rau nu i-a parut”

Publicat în: on martie 1, 2009 at 22:10 Comentarii (9)

un destin…

O intamplare, un presentiment, un feeling ciudat, un déjà-vu, o fiinta, un trecut de mult apus, un prezent distrus si un viitor care nu exista…
Ce poti construi din toate astea?
Un destin…
Totul se intampla cu un anume rost pe lumea asta, probabil ca o stiati… nu va spun nimic nou, nu? Pai… confirm a nu stiu cata oara… DA fiecare fiinta pe care o intalnim si interactionam are o anumita contributie in viata noastra si fiecare detaliu e important, asa cum o spuneam detaliile fac diferenta…

Intr-o zi destinul mi-a batut la usa, eram prea ocupat, am deschis l-am poftit inauntru si mi-am vazut de treaba… venise sa-mi reaminteasca scopul pentru care traiesc, i-am zis ca nu ma intereseaza acum… am plecat si el a ramas in casa… pe drum ma rascoleau vorbele lui… mi-am dat seama ca niciodata, dar niciodata nu ai voie sa te joci cu destinul…
Atunci am deschis ochii si m-am trezit, l-am cautat dar el pleca… l-am privit in ochi, si m-am simtit fericit, am vazut lumina unui viitor frumos… mi-am jurat odata ca voi lupta pentru ceea ce traiesc…
A doua zi m-am intalnit cu trecutul… m-am speriat… nu stiam motivul pentru care a aparut… am avut un flash-back cu toate amintirile… a fost frumos, dar dat uitarii cu tot cu visele si sperantele lui… cu clipe de fericire, clipe de dor, cuvinte frumoase si intamplari de neuitat…
Viitorul ma astepta, prezentul era atat de slabit de puteri, incat tanjea dupa acea esenta vie care candva imi dadea puterea de a razbi…
In seara aceea m-am intalnit din nou cu destinul avea alaturi un intreg viitor, l-am vazut si m-am speriat putin… eram din nou fericit… de data aceasta am fugit eu… dar s-a luat dupa mine… si il simteam cum vine, se apropie si ma copleseste… deodata a intrat in mine… il simteam in vene… il simteam in respiratia mea…. il simteam in gandurile mele… timpul s-a oprit, a fost pentru prima oara cand am simtit asta… nu mai auzeam nimic… desi pana atunci era o galagie de nedescris… masinile s-au oprit, semafoarele au ramas blocate… prezentul s-a contopit deodata cu viitorul cu ajutorul destinului… o fiinta ma strangea in brate si varsa lacrimi de fericire… as fi vrut sa plang si eu… dar mi-am pierdut puterea asta demult… dar in sufletul meu…. era o fericire de nedescris… nu-mi venea sa cred… nu-i venea sa creada… parca a durat o vesnicie acea imbratisare, si as fi vrut sa nu se opreasca, ma simteam atat de bine acolo incat as fi vrut sa treaca peste noi o eternitate de ani…
Am, privit-o in ochi si m-a topeam de doru ei, nu aveam cuvinte… i-am zis doar ca o asteptam de mult timp… nici eu nu stiam de cand… ma gandeam doar ca tot ce se intamplase pana atunci aveau un motiv… totul se clarificase si scopul existentei mele devenise din nou real… iar de atunci, in fiecare zi… ma simt fericit ca ma gandesc la ea si stiu ca e langa mine

„Te trezesti intr-o dimineata si-ti dai seama ca viata ta s-a schimbat… ca esti fericit si ca totul e asa cum trebuia sa fie…”

P.S.: asteptam de mult sa pot spune asta!

Publicat în: on februarie 21, 2009 at 15:43 Comentarii (2)

2012…

un subiect despre care nu s-a mai discutat, sau probabil am incercat sa-l dam uitarii… chiar exista asa ceva? unii chiar cred… eu nu stiu ce sa cred… adica e ca si cum maine ai lua salariu si e mare rau… si e prima oara cand il iei… si nu-ti vine sa crezi… bine, nu stiu cat de relevanta e comparatia… ganditi-va singuri… sau ganditi-va la isteria care se va crea in perioada aceea 21.12.2012, o sa ramaneti imuni multi dintre voi?

iar filmul lui Roland Emmerich, 2012 (Farewell Atlantis) in rolurile principale John Cusack si Chiwetel Ejiofor, ne pune pe ganduri, cel putin trailerul mi-a dat de gandit… hmmm… Himalaya… un val de apa imens ce vine dintre orizont… hmmm… cam aberant totusi… va las sa-l digerati singuri… iar la sfarsit… doar de curiosi… faceti ce spune acolo… Google search: 2012

NO COMMENT…

Publicat în: on februarie 4, 2009 at 12:46 Comentarii (2)

candva….

k: am gasit niste intrebari dragute…
m: uimeste-ma!
k: ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
m: as plati-o pe nevasta-mea ca sa stea doar acasa si cand ajung eu seara de la servici   sa stiu ca e odihnita si are timp de mine cateva ore… as plati pentru comfortul ei, si pentru linistea mea implicit…
m: sooz…
k: peste 15 ani ce ai vrea sa scrie intr-un ziar despre tine? care ar fi titlul articolului?
m: vreau sa fiu un om simplu, cat mai bogat sufleteste dar si material… dar fara sa se auda de mine prin bogatia materiala… poate doar prin faptul ca am sponsorizat o echipa   de fotbal, copii care nu-si permit sa joace fotbal…
k: daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale, si sa iti iei interviu, care sunt cele 3 intrebari care ti le-ai adresa? e bine sa te mai gandesti din cand in cand   si la “sf” ca sa nu uiti motivu pt care esti aici…
m: 1.Ai fost iubit? – sa speram ca da (altfel nu voi iubi nici eu); 2.Ai iubit sincer? – enorm de mult; 3. Regreti ceva? – NU
m: ce ai fi dispusa sa faci in cazul in care ar trebui sa faci un sacrificiu pentru persoana iubita?
k: daca l-as iubi cu adev si as simtit acel ceva, as renunta la orice..doar ca sa fiu cu el si   sa fim fericiti si sa traim frumos pana la cand voi imbartani si va trebui sa facem by by lumii acesteia…
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Ea: dormi?
El: nu…
Ea: ce te-ar face cel mai fericit?
El: cu siguranta tu… esti singura care ma poate fericit
Ea: ce ai face pentru mine?
El: evident ca as traversa mari si oceane daca ar fi nevoie…
Ea: si daca n-as fi eu? ai face acelasi lucru?
El: cu siguranta…
Ea: de ce?
El: deoarece pentru asta traiesc, toti traim pentru ceva sau pentru cineva… asta alegem noi…. eu m-am nascut pentru tine…
Ea: dar nu ai ce sa faci….
El: stiu, dar nu voi renunta… voi renunta sa mai respir in acel moment…
Ea: si daca iti vei da seama ca nu sunt eu aceea?
El: e imposibil… nu ma pot insela… trebuie…
Ea: de ce te-ai sacrifica pentru ceva care e pe cale sa dispara?
El: pentru ca eu cred ca asta e scopul pentru care traim, cel putin eu
Ea: m-ai iubi mult?
El: mi-as da si sufletul pentru tine…
Ea: ………..
El: te-am visat azi-noapte… tampenii…
Ea: da mi-ai zis… ce anume ai visat?
El: erai intinsa in pat, si ma tineai in brate, la pieptul tau… te jucai in parul meu si ma sarutai…
Ea: si tu ce faceai?
El: te sarutam si ma uitam la tine cum imi zambeai… erai atat de frumoasa….
Ea: unde eram?
El: nu stiu locul nu-mi era cunoscut… si totul mi-era strain…in afara de tine…
Ea: ………
El: da stiu… timpul va decide….

Publicat în: on februarie 2, 2009 at 00:34 Scrieti un comentariu

imi place…

Suna bine intr-adevar… ce-mi place… ce ne place? Puneti-va singuri intrebarea asta… sa vedeti cate raspunsuri gasiti si o sa ramaneti uimiti de cate lucruri va plac… unele nici nu va dau prin cap… in fine… o sa va simtiti foarte bine… mai ales daca intrebarea asta vine din partea cuiva… eu unu am evitat sa-mi pun intrebarea asta… pentru ca nu stiam daca mai exista ceva sa-mi placa… dar… dupa weekendul trecut am realizat multe chestii… dupa cum urmeaza…

Imi place sa cred ca Alice nu exista doar in tara minunilor
Imi plac cateva nume, gen Adina, Andy, Andra, Bogdana, Carla, Cristi, Edi, Florin, Nicoleta, Roby, Roxy, Vasile… sper ca le-am luat in ordine alfabetica(m-am chinuit)
Imi plac cateva fructe, pe celelalte le mananc de pofta… ciudat nu?
Imi plac persoanele cu 2 ani mai mari decat mine si respectiv 2 ani mai mici ca mine
Imi place 41 cand e liber si pot sa stau pe ante-pen-ultimul loc…
Imi ador laptop-ul, cu toate ca e foarte invechit…
Imi place paharul de wiskey, amintire din club…plin cu cola, aproape tot timpul
Imi place Brasovul, la nebunie din cate am realizat…
Imi place sa dorm in tren, dar numai pe distante lungi si foarte lungi
Imi place sa dorm, numai daca e un ”must”…
Imi place ca m-am lasat de tigari… sa vedem pentru cat timp…
Imi plac ochii verzi inchisi…
Imi plac fetele crete…
Ador gropitele in obraji si in barbie…
(Nu-mi plac fetele care sunt crete, au gropite si ochi verzi, fiecare are farmecul ei)
Imi plac fetele mici de statura, dar nu prea mici :P
Imi place iarna, primavara, vara si toamna… ciudat :-j
Imi plac zilele neploioase, sau macar sa fie cald…
Imi plac norii albi si pufosi
Imi place cand ma indragostesc, cu toate ca niciodata, dar niciodata de cine trebuie
Imi plac persoanele mai destepte ca mine
Imi persoanele care ma contrazic
Imi plac lucrurile mele verzi, in concluzie ador verdele, de orice fel :P
Imi place la nebunie sa aud ca cineva e mandru de mine
Imi place sa fiu bun, chiar daca nu-mi iese de fiecare data, cred…
Imi place sa fiu calm si intelegator
Imi place sa fiu rabdator, si sa devin si mai rabdator
Imi place sa fiu sentimental, chiar daca uneori nu e bine…
Imi place Armin van Buuren si D.I.
Imi place toata muzika buna si nu ma refer la manele(astea nu sunt incluse la muzica)
Mi-ar placea sa merg la teatru
Imi place atunci sunt relaxat
Imi place sa gatesc
Imi place sa ma joc cu lobul urechii stangi…
Imi place sa ascult muzika tot timpul
Imi plac apusurile si marea
Imi place sa debitez tampenii dar nu mereu…
A inceput sa-mi placa sa fiu singur, sau poate ca m-am obijnuit si nu ma mai deranjeaza
Imi place sa fiu tinut in brate seara, chiar daca nu are cine…
Imi place sa fac dragoste atunci cand e momentul

Imi place sa cred ca EA exista…

Si cred ca ar mai fi cateva dar probabil sunt chestii care va plac si voua…

Anyway…

Publicat în: on ianuarie 26, 2009 at 23:41 Comentarii (5)

urasc…

Toti uram cate ceva pe lumea asta… e imposibil ca un om sa spuna ca nu uraste nimic… probabil eu sunt printre oamenii cei mai nemultumiti si care uraste cele mai multe lucruri…
Urasc ceea ce fac in genere’
Urasc sa fiu nevoit sa fac anumite compromisuri pentru a-mi indeplini niste teluri, Urasc la un anumit moment dat alegerile pe care le iau,
Urasc faptul ca fumez
Urasc ca trebuie sa ma trezesc la 7 doar ca sa-mi beau cafeaua
Urasc alarma telefonului care suna in disperare sa ma trezeasca(am incercat sa o schimb, dar acelasi efect)
Urasc tramvaiul 41 si lumea nesuferita care se tot impinge desi nu mai e nici un loc liber
Urasc metroul si faptul ca toti se ingramadesc la a 3-a usa a penultimului vagon
Urasc babele si mosii care se uita insistent la mine cand stau jos
Urasc persoanele care stationeaza pe partea stanga a benzii rulante de la metrou
Urasc modul in care fiecare dintre noi abordeaza probleme legate de viata (nu detaliez).
Urasc telefonul care suna inutil si persoanele care ma suna doar ca sa ma intrebe ce mai fac (cu toate ca unora nu le pasa)
Urasc atunci cand nu mi se raspunde la telefon (macar sa-mi respinga apelul)
Urasc tastatura laptop-ului
Urasc messengerul si persoanele care nu ma inteleg prin intermediul acestuia (messengerul asa cum spunea cineva, NU EXPRIMA SI STAREA DE SPIRIT, emoticons = 0 barat)
Urasc persoanele care inteleg doar ce vor ele atunci cand le spui ceva anume
Urasc oameni care incep ceva, dupa care vine “nimic lasa, nu conteaza” (desi mai fac si eu cateodata asa)
Urasc pe cei care se dau a fi prieteni sau care incearca sa se bage in seama doar pentru a obtine ceva (nu sunt multi, da in fine…)
Urasc ipocritii si oamenii care se cred mai buni decat mine desi nu o dovedesc
Urasc momentele in care astept ceva sau pe cineva
Urasc suspansul inutil
Urasc fetele care au 19 ani, cu mici exceptii
Urasc momentele in care cineva mai in varsta decat mine imi spune ca are dreptate
Urasc persoanele care sunt mai batrani ca mine… “inteleptii lu’ peste”
Urasc ca m-am nascut la Buzau si nu m-am nascut la Bacau
Urasc ca am 22 de ani si nu am 19….
Urasc Vodafone-ul ca imi mai inchide telefonul din cand in cand
Urasc momentele de tacere si lipsa subiectelor plictisitoare
Urasc “politistii intergalactici” (controlorii RATB)
Urasc taximetristii care o iau pe unde ii taie pe ei capu’ ca “pe acolo e cel mai scurt” prin toata aglomeratia.
Urasc cardurile si banii, desi sunt total dependent de ambele
Urasc momentele cand nu am bani si toata lumea ma caracterizeaza in diferite moduri
URASC PUTINELE MOMENTE IN CARE TREBUIE SA MINT!!!

Mdea… si lista ar continua… dar imi e lehamite de mine si de tot ce urasc…

Evident ca o sa revin si cu lucrurile pe care le ador

Publicat în: on ianuarie 20, 2009 at 13:34 Comentarii (3)

piramida fericirii…

traim pe lumea asta cu un singur scop si anume acela de a iubi, de a iubi nemarginit dincolo de orice hotar cunoscut al lumii acesteia, numai ca nu o facem, sau cei care o fac sunt din ce in ce mai putini

ca totul sa fie asa cum vrem noi dar nu facem nimic pentru asta, cu toate ca sunt o gramada de lucruri importante pe care ar trebui sa le facem, dar le-am dat uitarii

fiecare dintre noi ne dorim sa fim iubiti in aceeasi masura ar trebui sa oferim iubire, pur si simplu, fara sa intrebam de ce sau cum, numai ca majoritea incercam sa despicam firul in patru si sa ne facem viata cat mai complicate

oare cineva pe lumea asta care sa ne multumeasca sufleteste? exista acel/acea fiinta care se pretinde a fi sufletul nostru pereche?

pe lumea asta sa capete o alta conjuctura si sa nu ne mai pese de tot ce se intampla in jurul nostru si sa fim fericiti doar ca e cineva langa noi si acea fiinta inseamna totul pentru noi si atunci

sau am stii ca ne putem numi oameni impliniti sufleteste, cel putin asa cred eu si tot ce e in jurul nostru ar deveni colorat, nu zic ca acum e totul gri, dar nu e culoarea care mi-o doresc eu

totul ar fi pe tava nu as stii pentru ce sa mai lupt, sau probabil ca totul ar fi fost prea usor iar dorintele mele ar fi devenit unele de ordin material, nu-mi pot permite vise scumpe, dar imi permite vise marete

probabil e mai usor, ai o varsta, iar multe dintre lucrurile cu adevarat importante, nu le vezi, sau le vezi dar poate ca nu-ti pasa momentan de ele, eu asa am fost de mic, eu impotriva tuturor

daca ar exista cineva care sa-mi spuna ca gresesc si sa-mi arate calea cea dreapta si sa-mi arate o solutie favorabila in tot ceea ce fac, pe aceea as alege-o si i-as multumi persoanei respective, oriunde s-ar afla el/ea

ca un ucenic la mentorul lui, si as sta ore in sir sa ma invete ce trebuie sa fac in viata asta, sau poate ca ma insel, persoana careia trebuie sa-i multumesc sunt chiar eu, dar esenta mea vie se gaseste in altcineva….

Publicat în: on ianuarie 19, 2009 at 09:11 Scrieti un comentariu

cuvintele lui…

… as sta o vesnicie sa te admir cand dormi, sa-mi plimb degetele peste spracenele tale, coborand incet pe obraji si pe barbie… usor sa-ti ating buzele… sa te sarut incet, fara ca macar sa-ti dai seama… te-as tine in brate tot timpul si nu ti-as mai da drumul daca as sti ca nu vrei sa pleci de acolo, sau as sta la pieptul tau doar din simplul fapt ca acolo m-as simti cel mai protejat… as stii ca cineva ma iubeste si are grija de mine atunci cand eu nu am…

restul e tacere… si tacere va fi mereu si pentru totdeauna…

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. şi refl. recipr. A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să… – Din sl. ljubiti.
ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobişnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.
ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.

si toate duc aici….

PLĂCEÁ, plac, vb. II. Intranz. şi tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ♢ Expr. Ştii că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în faţa unei propuneri, a unei afirmaţii etc. care nu-ţi convine, cu care nu eşti de acord etc. Îmi place să cred că… = sper să… 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiraţie, de plăcere, de iubire faţă de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacţie, de mulţumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.

nu mai inteleg nimic… ce spune dexu? ce spun eu? ce spune el? ce spune ea? ce inseamna toate astea?

si o mica dedicatie…

Publicat în: on ianuarie 3, 2009 at 01:56 Comentarii (3)

christmas story…

am aflat in seara asta ce inseamna sa iubesti… a fi cu cineva nu inseamna doar atractie si iubire… probabil ca multi dintre voi stiati asta…  inseamna in primul rand respect… am sa incep prin a va reda o poveste…
a fost odata o fata… iubita de un om, ciudat… el vroia totul, o vroia pe ea… ea era infricata de el… oare il iubea? sau era doar pura frica… curand… din cauza puterii lui… s-au casatorit… unde e dragostea o sa ma intrebati? oare a fost dragoste? nu stiu… nu am inteles… ea isi vedea de treaba ei… isi indeplinea indatoririle de sotie credincioasa… el o denigra… isi batea joc de ea… curand a aparut un copil… frumos si drag… de ce? din dragoste? nu… destinul ne rezerva nu necunoscutul ci neprevazutul… ea tot tindea sa scape din aceasta casatorie, relatie bolnavicioasa… unde e iubirea? intr-un final ea a scapat de chinul acesta, de bataile crunte pe care le lua ea si puiul ei… el era urmarit de un viciu… bautura… un cuvant greu pentru multi… stiu… acum e fericita… dar destinul il urmareste pe el, pe baiatul ei… stricandu-i iubiri… si viata care ii poate aduce frumusetea adevarata… iubirea ce trebuie pretuita atat de mult… unde e iubire? de ce toata lumea trebuie sa fie orbita de diferite vicii si “perdele” care ni se trag pe ochi… ochi obosititi de atata rautate…
am facut o comparatie… unde se afla acea iubire… sau de fapt ce e iubirea? de ce toti alergam dupa ea si nu o gasim… unde se gaseste fericirea noastra?
intr-adevar… fericirea noastra se afla acolo unde o cautam… in lucruri simple sau marunte…
probabil ca multi dintre voi nu intelegeti ce vreau sa spun… povestea de mai sus vi se pare inutila… am sa va spun doar faptul ca fiinta de care va povestesc a urmarit sa se desparta de tip de cand s-a casatorit cu el… probabil o sa intrebati de ce? pentru ca nu era fericita… fericirea nu e in ceea ce vedem pe moment… si ceea ce ni se pare extraordinar… fericirea e in vise, in vointa, in dorinte, in trairi adevarate si prelungite la infinit…
I don’t fuckin’ care… dar daca ar fi sa mor maine… as considera ca mi-am trait viata… nu traiesc pentru a-mi face averi… pentru a-mi lua masini scumpe si apartamente in centrul orasului… fuckin’ shit… traiesc pentru iubire… poate ca sunt nebun ca gandesc asa… dar nu vreau sa ma trezesc la sfarsitul vietii… cu frica de nu fi fost iubit cu adevarat niciodata… iar iubirea adevarata vine doar de la sufletul pereche… cum se poate sa simti iubirea asta daca sufletul respectiv nu ti-o impartaseste? asta e prima ideea care va v-a veni in ganduri… wrong… iubirea adevarata e unica si de neinlocuit… restul sunt doar petale de flori pe care le rupem pentru a ajunge la mugur…

LA ESENTA EXISTENTEI NOASTRE…

Publicat în: on at 00:32 Comentarii (3)

last Christmas…

Last Christmas I gave you my heart
But the very next day you gave it away
This year to save me from tears
I’ll give it to someone special

Ascultam zilele trecute melodia asta si mi-am dat seama cat de nasoala e treaba privita la modul general…

Da stiu suna a melodie de coafat vene… Totusi acum privesc lucrurile altfel…. Vin sarbatorile… de fapt au venit… ce urmeaza sa facem? da stiu… ne dam mesaje… ne sunam… eventual ne porcaim putin ca sa avem de ce sa ne zicem iarta-ma in Ajun de Craciun… hmmm…. de ce toata lumea este cuprinsa de bunatate si iubire doar de Craciun…

Nu inteleg, nu vreau sa inteleg… pe toata lumea care aud… vai ce dor mi-e de el/ea… ce faci de sarbatori…? pai o sa mergem la munte, o sa ne distram, o sa bem, o sa dam cu petarde si o sa-l ne luam in brate si sa ne spunem cuvinte mari… wrong… sunteti niste petarde toti care faceti asta… De sarbatori ar trebui sa stati si sa va ganditi cat de rai, egoisti, neatenti, nemasurati ati fost si la toate lucrurile rele pe care le-ati facut… ha ha ha sunt funny nu? funny pe naiba, ca nimeni nu o sa faca asta, sau mai rau, nimeni nu o sa recunoasca asa ceva… alooo populatia… buni si iubitori ar trebui sa fim tot timpul ca de aia suntem oameni si nu animale… ar trebui sa ne gandim la cei de langa noi tot timpul… dar culmea pe lumea asta exista doar o singura persoana… noi… ne gandim doar la cum sa ne fie noua mai bine, si ne bagam pl in tot ce misca, ne batem joc de cate ori avem ocazia de oameni, de prieteni, de amici… si…. vine Craciunu… “baaa, ce faci? de cand nu ne-am mai auzit, la multi ani, sarbatori fericite, craciun fericit, ce mai zici? cum o mai duci, sa ai parte de tot ce-ti doresti!!! pe draq fac, ma scutesti…”

Deci eu nu inteleg un lucru, cum un om poate sa se schimbe radical doar intr-o perioada a anului… casca masii de treaba, de-ar fi mereu luna decembrie ar fi genial…

Acestea fiind spuse, va urez Sarbatori fericite tuturor, Craciun Fericit cu de toate, si ce mai vreti voi acolo, etc etc…

Va multumesc pe aceasta cale, tuturor pentru ca existati, si ma refer aici la toata lumea, dusmani, amici, cunoscuti, necunoscuti si nu in ultimul rand prieteni… va stiti voi care sunteti, nu dau nume ca sa nu fac diferentiere, pot doar sa spun ca ma simt ca Alice in tara minunilor datorita voua :) Si va multumesc macar ca mai intrati din cand in cand si cititi balariile care le scriu eu chiar daca unii dintre voi nu mai dati nici un semn de viata…

Iar de final va dedic o melodie, ca doar nah… sa fiu si eu in spiritu Craciunului… si un film(Surviving Christmas) bun de vazut si de revazut :P

Happy Hollidays… Merry Christmas and A Happy New Year… :) )

Publicat în: on decembrie 18, 2008 at 19:20 Comentarii (1)

the path we choose…

dsc01169

cam asa e si in viata… ai doua variante… sa treci sau sa stai… ce alegi? de unde stii ca e alegerea buna? de unde stii cand e momentul? cine ne spune cand trebuie sa facem anumite alegeri… care ne pot costa viata… sau ne pot darui intreaga viata… daca de aceasta alegere conteaza tot restul vietii noastre? daca e semnul prin care ni se arata calea ce trebuie sa o urmam si depinde doar de noi ce se va intampla mai departe…?

grea alegere stiu….

Publicat în: on decembrie 5, 2008 at 20:25 Comentarii (1)

Despartire…

Cum poti privi o despartire? O despartire de prieteni buni, de un loc de munca, de un loc in care te simteai bine… Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine si m-au sustinut, le doresc multa fericire si success in continuare, si va asigur ca ati ramas cu totii in inima mea…

Despartirea e mult mai grea cand este vorba despre o fiinta de care te-ai atasat extraordinar de mult, de care te-ai indragostit fara limite, la care tii si simti ca atunci cand n-o vei mai vedea va fi ca si cum ar lipsi o parte din tine… poti doar sa traiesti cu speranta ca intr-o zi o vei revedea… se va bucura, te va lua in brate si iti va spune ce dor i-a fost de tine… ce mult i-ai lipsit… si-ti va spune cu ochii umeziti ca nu te va mai parasi niciodata… va exista oare acea zi sau va ramane un doar un vis neimplinit?

Acestea sunt cuvintele unui baiat care iubeste:

“Am sa-ti duc dorul, am sa ma gandesc in fiecare zi la tine, voi duce lipsa pasilor tai grabiti si vorbelor tale pierdute… m-a fascinat zambetul tau strengaresc si imi va ramane in minte ca fiind cel mai dragut zambet al unei fete pline de viata… imi voi aduce aminte mereu de momentul in care mi-ai zambit prima oara, asemenea unei adolescente rusinate, indragostita pe ascuns… de momentele in care roseai cand erai in preajma mea… de momentele in care erai suparata si abia ma sufereai pe langa tine, incercand din rasputinta sa te fac sa zambesti… voi contempla mereu la momentele in care taceam amandoi fara sa scoatem nici un cuvant, desi ne treceau o mie de ganduri prin minte… voi zambi ca un indragostit de fiecare data cand imi voi aduce aminte de ziua aceea insorita cand radiai in stralucirea razelor soarelui… voi plange pentru momentele in care nu te-am sarutat si voi regreta fiecare minut in care nu te-am strans in brate… imi va parea rau pentru momentele cand nu am fost impreuna… voi trai toata viata cu gandul ca ai fi putut fi a mea si am fi fost fericiti impreuna…”

O mie de ganduri ce-mi trec prin cap… vorbe ce se pierd intr-o pagina de net… care in cele din urma va deveni o arhiva pe un server prafuit…

In viata nu e de ajuns sa-ti doresti ceva si sa ti se implineasca, noi suntem cei care ne influentam destinul, daca vrem ceva, obtinem, mai mult sau mai putin… incercati sa nu regretati ce nu ati facut… sau cum zicea cineva: “visati ca si cum ati trai o vesnicie si traiti ca si cum ar fi ultima zi”

Publicat în: on octombrie 30, 2008 at 00:17 Comentarii (3)

dorinta…

Cum poti sa spui ca iti doresti ceva atat de mult daca nu ai parte de el? Puterea dorintei consta in a avea acel ceva… Poti spune cat de mult doresti ceva abia dupa ce il ai… abia atunci iti dai seama de puterea dorintei tale, de cat de multa nevoie ai avut de el… ca ai facut imposibilul ca sa-l obtii… si bineinteles l-ai obtinut… esti mandru de tine in acele momente si fericit in acelasi timp… Iar daca renunti sa mai faci ceva in a obtine rezultate, inseamna ca nu ti-ai dorit indeajuns… sau ca totul a fost o joaca, un motiv de ati demonstra cat de puternic esti sau doar pentru a visa… un fir de nisip, ratacit din clepsidra nemuritoare a vietii, imprastiat de adierea unui vant mult prea furios pentru a-i da sens…

Raman o picatura de roua ce aluneca incet spre varful existentei sale… si cade in iarba, se sparge, se imprastie alaturi de infinitatea altor picaturi de roua…

Publicat în: on octombrie 14, 2008 at 14:17 Scrieti un comentariu