O intamplare, un presentiment, un feeling ciudat, un déjà-vu, o fiinta, un trecut de mult apus, un prezent distrus si un viitor care nu exista…
Ce poti construi din toate astea?
Un destin…
Totul se intampla cu un anume rost pe lumea asta, probabil ca o stiati… nu va spun nimic nou, nu? Pai… confirm a nu stiu cata oara… DA fiecare fiinta pe care o intalnim si interactionam are o anumita contributie in viata noastra si fiecare detaliu e important, asa cum o spuneam detaliile fac diferenta…
Intr-o zi destinul mi-a batut la usa, eram prea ocupat, am deschis l-am poftit inauntru si mi-am vazut de treaba… venise sa-mi reaminteasca scopul pentru care traiesc, i-am zis ca nu ma intereseaza acum… am plecat si el a ramas in casa… pe drum ma rascoleau vorbele lui… mi-am dat seama ca niciodata, dar niciodata nu ai voie sa te joci cu destinul…
Atunci am deschis ochii si m-am trezit, l-am cautat dar el pleca… l-am privit in ochi, si m-am simtit fericit, am vazut lumina unui viitor frumos… mi-am jurat odata ca voi lupta pentru ceea ce traiesc…
A doua zi m-am intalnit cu trecutul… m-am speriat… nu stiam motivul pentru care a aparut… am avut un flash-back cu toate amintirile… a fost frumos, dar dat uitarii cu tot cu visele si sperantele lui… cu clipe de fericire, clipe de dor, cuvinte frumoase si intamplari de neuitat…
Viitorul ma astepta, prezentul era atat de slabit de puteri, incat tanjea dupa acea esenta vie care candva imi dadea puterea de a razbi…
In seara aceea m-am intalnit din nou cu destinul avea alaturi un intreg viitor, l-am vazut si m-am speriat putin… eram din nou fericit… de data aceasta am fugit eu… dar s-a luat dupa mine… si il simteam cum vine, se apropie si ma copleseste… deodata a intrat in mine… il simteam in vene… il simteam in respiratia mea…. il simteam in gandurile mele… timpul s-a oprit, a fost pentru prima oara cand am simtit asta… nu mai auzeam nimic… desi pana atunci era o galagie de nedescris… masinile s-au oprit, semafoarele au ramas blocate… prezentul s-a contopit deodata cu viitorul cu ajutorul destinului… o fiinta ma strangea in brate si varsa lacrimi de fericire… as fi vrut sa plang si eu… dar mi-am pierdut puterea asta demult… dar in sufletul meu…. era o fericire de nedescris… nu-mi venea sa cred… nu-i venea sa creada… parca a durat o vesnicie acea imbratisare, si as fi vrut sa nu se opreasca, ma simteam atat de bine acolo incat as fi vrut sa treaca peste noi o eternitate de ani…
Am, privit-o in ochi si m-a topeam de doru ei, nu aveam cuvinte… i-am zis doar ca o asteptam de mult timp… nici eu nu stiam de cand… ma gandeam doar ca tot ce se intamplase pana atunci aveau un motiv… totul se clarificase si scopul existentei mele devenise din nou real… iar de atunci, in fiecare zi… ma simt fericit ca ma gandesc la ea si stiu ca e langa mine
„Te trezesti intr-o dimineata si-ti dai seama ca viata ta s-a schimbat… ca esti fericit si ca totul e asa cum trebuia sa fie…”
P.S.: asteptam de mult sa pot spune asta!
ma bucur pentru tine…si desi nu ti-am mai scris ma bucur ca iti place…si acum se pare ca destinul tau iti place …si sper sa iti placa pentru tot retul vietii…:)….
si inca ceva…imi place mai mult de tine cand gandesti asa, adica in mod pozitiv…bafta
te imbratzisez cu drag:)
Eu imi aduc aminte o camera cu 4 pereti, un pat,un fotoliu cu un birou pe care era un laptop si o saltea rezemata de un perete…..
Si mai era ceva, :cateva raze de soare care incercau sa intre printre 2 cortine……
Acolo, in mijlocul camerei erau 2 persoane care stateau fata in fata, se uitau in jur , apoi unul la altul….si-au atins mainile usor, erau din ce in ce mai aproape…..
si….