
da… mergeam ieri spre casa si pe aleea minunata din Drumu Taberei vad doi aurolaci frate… un ea si o el, ea tinand in mana o lalea, cam ofilita dar ce conteaza…
si culmea se tineau si de mana… bah ma lasi….?! da se tineau de mana… si la un moment dat se opresc, eu trec pe langa ei… si in gandu’ meu… hopa… s-a suparat aurolacu pe aurolaca, pazea ca iese taraboi… si intorc capu si ma uit in spate… inca o tinea de mana si ii zicea ceva, probabil ca sa nu fuga sa ii dea mai bine… mai fac doi pasi… si iar intorc capu… zic hai… sa te vad daca dai… nu intelegeam ce avea cu ea… suspansul crestea… devenisem un pic nervos… nu-mi place sa vad o femeie batuta, fie ea si o aurolaca… cand….. il vad pe aurolac frate… cum o mangaie tandru pe obraz….. si apropie usor de ea…. siii……. si da exact… o saruta… si tot o saruta, si tot o saruta… si o ia si in brate…. in momentele alea am intrat in pamant… nu-mi venea sa cred… am ramas fara cuvinte… si bineinteles m-am intristat… dar pe de-o parte ma bucuram pentru ca acel ceva in care credeam chiar exista… chiar daca nu ma bucur si eu…
well dragii mei… iubirea adevarata exista… faceti-va si voi o imagine despre cei doi aurolaci si in cazul in care aia nu era iubire adevarata… va rog sa ma anuntati si pe mine…
si o poza cu dedicatie…
when I’m feel alone, I feel like I’m Wall-E… And You are here beside of me, making me happy, the first one You made me feel wanted.

stii cum se spune… dragostea nu are limite
ai un blog destul de “melancolic”, bravos !
desenul cu wall-e a fost mai mult decat potrivit:X..si imi aduc aminte de el cum facea cate o fata haioasa,dar care exprima asa bine toate sentimentele..a fost super filmul:D