imi place…

Suna bine intr-adevar… ce-mi place… ce ne place? Puneti-va singuri intrebarea asta… sa vedeti cate raspunsuri gasiti si o sa ramaneti uimiti de cate lucruri va plac… unele nici nu va dau prin cap… in fine… o sa va simtiti foarte bine… mai ales daca intrebarea asta vine din partea cuiva… eu unu am evitat sa-mi pun intrebarea asta… pentru ca nu stiam daca mai exista ceva sa-mi placa… dar… dupa weekendul trecut am realizat multe chestii… dupa cum urmeaza…

Imi place sa cred ca Alice nu exista doar in tara minunilor

Imi plac cateva nume, gen Adina, Andy, Andra, Bogdana, Carla, Cristi, Edi, Florin, Nicoleta, Roby, Roxy, Vasile… sper ca le-am luat in ordine alfabetica(m-am chinuit)

Imi plac cateva fructe, pe celelalte le mananc de pofta… ciudat nu?

Imi plac persoanele cu 2 ani mai mari decat mine si respectiv 2 ani mai mici ca mine

Imi place 41 cand e liber si pot sa stau pe ante-pen-ultimul loc…

Imi ador laptop-ul, cu toate ca e foarte invechit…

Imi place paharul de wiskey, amintire din club…plin cu cola, aproape tot timpul

Imi place Brasovul, la nebunie din cate am realizat…

Imi place sa dorm in tren, dar numai pe distante lungi si foarte lungi

Imi place sa dorm, numai daca e un ”must”…

Imi place ca m-am lasat de tigari… sa vedem pentru cat timp…

Imi plac ochii verzi inchisi…

Imi plac fetele crete…

Ador gropitele in obraji si in barbie…

(Nu-mi plac fetele care sunt crete, au gropite si ochi verzi, fiecare are farmecul ei)

Imi plac fetele mici de statura, dar nu prea mici

Imi place iarna, primavara, vara si toamna… ciudat :-j

Imi plac zilele neploioase, sau macar sa fie cald…

Imi plac norii albi si pufosi

Imi place cand ma indragostesc, cu toate ca niciodata, dar niciodata de cine trebuie

Imi plac persoanele mai destepte ca mine

Imi persoanele care ma contrazic

Imi plac lucrurile mele verzi, in concluzie ador verdele, de orice fel

Imi place la nebunie sa aud ca cineva e mandru de mine

Imi place sa fiu bun, chiar daca nu-mi iese de fiecare data, cred…

Imi place sa fiu calm si intelegator

Imi place sa fiu rabdator, si sa devin si mai rabdator

Imi place sa fiu sentimental, chiar daca uneori nu e bine…

Imi place Armin van Buuren si D.I.

Imi place toata muzika buna si nu ma refer la manele(astea nu sunt incluse la muzica)

Mi-ar placea sa merg la teatru

Imi place atunci sunt relaxat

Imi place sa gatesc

Imi place sa ma joc cu lobul urechii stangi…

Imi place sa ascult muzika tot timpul

Imi plac apusurile si marea

Imi place sa debitez tampenii dar nu mereu…

A inceput sa-mi placa sa fiu singur, sau poate ca m-am obijnuit si nu ma mai deranjeaza

Imi place sa fiu tinut in brate seara, chiar daca nu are cine…

Imi place sa fac dragoste atunci cand e momentul

Imi place sa cred ca EA exista…

Si cred ca ar mai fi cateva dar probabil sunt chestii care va plac si voua…

Anyway…

urasc…

Toti uram cate ceva pe lumea asta… e imposibil ca un om sa spuna ca nu uraste nimic… probabil eu sunt printre oamenii cei mai nemultumiti si care uraste cele mai multe lucruri…

Urasc ceea ce fac in genere’

Urasc sa fiu nevoit sa fac anumite compromisuri pentru a-mi indeplini niste teluri, Urasc la un anumit moment dat alegerile pe care le iau,

Urasc faptul ca fumez

Urasc ca trebuie sa ma trezesc la 7 doar ca sa-mi beau cafeaua

Urasc alarma telefonului care suna in disperare sa ma trezeasca(am incercat sa o schimb, dar acelasi efect)

Urasc tramvaiul 41 si lumea nesuferita care se tot impinge desi nu mai e nici un loc liber

Urasc metroul si faptul ca toti se ingramadesc la a 3-a usa a penultimului vagon

Urasc babele si mosii care se uita insistent la mine cand stau jos

Urasc persoanele care stationeaza pe partea stanga a benzii rulante de la metrou

Urasc modul in care fiecare dintre noi abordeaza probleme legate de viata (nu detaliez).

Urasc telefonul care suna inutil si persoanele care ma suna doar ca sa ma intrebe ce mai fac (cu toate ca unora nu le pasa)

Urasc atunci cand nu mi se raspunde la telefon (macar sa-mi respinga apelul)

Urasc tastatura laptop-ului

Urasc messengerul si persoanele care nu ma inteleg prin intermediul acestuia (messengerul asa cum spunea cineva, NU EXPRIMA SI STAREA DE SPIRIT, emoticons = 0 barat)

Urasc persoanele care inteleg doar ce vor ele atunci cand le spui ceva anume

Urasc oameni care incep ceva, dupa care vine “nimic lasa, nu conteaza” (desi mai fac si eu cateodata asa)

Urasc pe cei care se dau a fi prieteni sau care incearca sa se bage in seama doar pentru a obtine ceva (nu sunt multi, da in fine…)

Urasc ipocritii si oamenii care se cred mai buni decat mine desi nu o dovedesc

Urasc momentele in care astept ceva sau pe cineva

Urasc suspansul inutil

Urasc fetele care au 19 ani, cu mici exceptii

Urasc momentele in care cineva mai in varsta decat mine imi spune ca are dreptate

Urasc persoanele care sunt mai batrani ca mine… “inteleptii lu’ peste”

Urasc ca m-am nascut la Buzau si nu m-am nascut la Bacau

Urasc ca am 22 de ani si nu am 19….

Urasc Vodafone-ul ca imi mai inchide telefonul din cand in cand

Urasc momentele de tacere si lipsa subiectelor plictisitoare

Urasc “politistii intergalactici” (controlorii RATB)

Urasc taximetristii care o iau pe unde ii taie pe ei capu’ ca “pe acolo e cel mai scurt” prin toata aglomeratia.

Urasc cardurile si banii, desi sunt total dependent de ambele

Urasc momentele cand nu am bani si toata lumea ma caracterizeaza in diferite moduri

URASC PUTINELE MOMENTE IN CARE TREBUIE SA MINT!!!

Mdea… si lista ar continua… dar imi e lehamite de mine si de tot ce urasc…

Evident ca o sa revin si cu lucrurile pe care le ador

piramida fericirii…

traim pe lumea asta cu un singur scop si anume acela de a iubi, de a iubi nemarginit dincolo de orice hotar cunoscut al lumii acesteia, numai ca nu o facem, sau cei care o fac sunt din ce in ce mai putini

ca totul sa fie asa cum vrem noi dar nu facem nimic pentru asta, cu toate ca sunt o gramada de lucruri importante pe care ar trebui sa le facem, dar le-am dat uitarii

fiecare dintre noi ne dorim sa fim iubiti in aceeasi masura ar trebui sa oferim iubire, pur si simplu, fara sa intrebam de ce sau cum, numai ca majoritea incercam sa despicam firul in patru si sa ne facem viata cat mai complicate

oare cineva pe lumea asta care sa ne multumeasca sufleteste? exista acel/acea fiinta care se pretinde a fi sufletul nostru pereche?

pe lumea asta sa capete o alta conjuctura si sa nu ne mai pese de tot ce se intampla in jurul nostru si sa fim fericiti doar ca e cineva langa noi si acea fiinta inseamna totul pentru noi si atunci

sau am stii ca ne putem numi oameni impliniti sufleteste, cel putin asa cred eu si tot ce e in jurul nostru ar deveni colorat, nu zic ca acum e totul gri, dar nu e culoarea care mi-o doresc eu

totul ar fi pe tava nu as stii pentru ce sa mai lupt, sau probabil ca totul ar fi fost prea usor iar dorintele mele ar fi devenit unele de ordin material, nu-mi pot permite vise scumpe, dar imi permite vise marete

probabil e mai usor, ai o varsta, iar multe dintre lucrurile cu adevarat importante, nu le vezi, sau le vezi dar poate ca nu-ti pasa momentan de ele, eu asa am fost de mic, eu impotriva tuturor

daca ar exista cineva care sa-mi spuna ca gresesc si sa-mi arate calea cea dreapta si sa-mi arate o solutie favorabila in tot ceea ce fac, pe aceea as alege-o si i-as multumi persoanei respective, oriunde s-ar afla el/ea

ca un ucenic la mentorul lui, si as sta ore in sir sa ma invete ce trebuie sa fac in viata asta, sau poate ca ma insel, persoana careia trebuie sa-i multumesc sunt chiar eu, dar esenta mea vie se gaseste in altcineva….

cuvintele lui…

… as sta o vesnicie sa te admir cand dormi, sa-mi plimb degetele peste spracenele tale, coborand incet pe obraji si pe barbie… usor sa-ti ating buzele… sa te sarut incet, fara ca macar sa-ti dai seama… te-as tine in brate tot timpul si nu ti-as mai da drumul daca as sti ca nu vrei sa pleci de acolo, sau as sta la pieptul tau doar din simplul fapt ca acolo m-as simti cel mai protejat… as stii ca cineva ma iubeste si are grija de mine atunci cand eu nu am…

restul e tacere… si tacere va fi mereu si pentru totdeauna…

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. şi refl. recipr. A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să… – Din sl. ljubiti.
ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobişnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.
ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.

si toate duc aici….

PLĂCEÁ, plac, vb. II. Intranz. şi tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ♢ Expr. Ştii că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în faţa unei propuneri, a unei afirmaţii etc. care nu-ţi convine, cu care nu eşti de acord etc. Îmi place să cred că… = sper să… 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiraţie, de plăcere, de iubire faţă de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacţie, de mulţumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.

nu mai inteleg nimic… ce spune dexu? ce spun eu? ce spune el? ce spune ea? ce inseamna toate astea?

si o mica dedicatie…

christmas story…

am aflat in seara asta ce inseamna sa iubesti… a fi cu cineva nu inseamna doar atractie si iubire… probabil ca multi dintre voi stiati asta…  inseamna in primul rand respect… am sa incep prin a va reda o poveste…
a fost odata o fata… iubita de un om, ciudat… el vroia totul, o vroia pe ea… ea era infricata de el… oare il iubea? sau era doar pura frica… curand… din cauza puterii lui… s-au casatorit… unde e dragostea o sa ma intrebati? oare a fost dragoste? nu stiu… nu am inteles… ea isi vedea de treaba ei… isi indeplinea indatoririle de sotie credincioasa… el o denigra… isi batea joc de ea… curand a aparut un copil… frumos si drag… de ce? din dragoste? nu… destinul ne rezerva nu necunoscutul ci neprevazutul… ea tot tindea sa scape din aceasta casatorie, relatie bolnavicioasa… unde e iubirea? intr-un final ea a scapat de chinul acesta, de bataile crunte pe care le lua ea si puiul ei… el era urmarit de un viciu… bautura… un cuvant greu pentru multi… stiu… acum e fericita… dar destinul il urmareste pe el, pe baiatul ei… stricandu-i iubiri… si viata care ii poate aduce frumusetea adevarata… iubirea ce trebuie pretuita atat de mult… unde e iubire? de ce toata lumea trebuie sa fie orbita de diferite vicii si “perdele” care ni se trag pe ochi… ochi obosititi de atata rautate…
am facut o comparatie… unde se afla acea iubire… sau de fapt ce e iubirea? de ce toti alergam dupa ea si nu o gasim… unde se gaseste fericirea noastra?
intr-adevar… fericirea noastra se afla acolo unde o cautam… in lucruri simple sau marunte…
probabil ca multi dintre voi nu intelegeti ce vreau sa spun… povestea de mai sus vi se pare inutila… am sa va spun doar faptul ca fiinta de care va povestesc a urmarit sa se desparta de tip de cand s-a casatorit cu el… probabil o sa intrebati de ce? pentru ca nu era fericita… fericirea nu e in ceea ce vedem pe moment… si ceea ce ni se pare extraordinar… fericirea e in vise, in vointa, in dorinte, in trairi adevarate si prelungite la infinit…
I don’t fuckin’ care… dar daca ar fi sa mor maine… as considera ca mi-am trait viata… nu traiesc pentru a-mi face averi… pentru a-mi lua masini scumpe si apartamente in centrul orasului… fuckin’ shit… traiesc pentru iubire… poate ca sunt nebun ca gandesc asa… dar nu vreau sa ma trezesc la sfarsitul vietii… cu frica de nu fi fost iubit cu adevarat niciodata… iar iubirea adevarata vine doar de la sufletul pereche… cum se poate sa simti iubirea asta daca sufletul respectiv nu ti-o impartaseste? asta e prima ideea care va v-a veni in ganduri… wrong… iubirea adevarata e unica si de neinlocuit… restul sunt doar petale de flori pe care le rupem pentru a ajunge la mugur…

LA ESENTA EXISTENTEI NOASTRE…

last Christmas…

Last Christmas I gave you my heart
But the very next day you gave it away
This year to save me from tears
I’ll give it to someone special

Ascultam zilele trecute melodia asta si mi-am dat seama cat de nasoala e treaba privita la modul general…

Da stiu suna a melodie de coafat vene… Totusi acum privesc lucrurile altfel…. Vin sarbatorile… de fapt au venit… ce urmeaza sa facem? da stiu… ne dam mesaje… ne sunam… eventual ne porcaim putin ca sa avem de ce sa ne zicem iarta-ma in Ajun de Craciun… hmmm…. de ce toata lumea este cuprinsa de bunatate si iubire doar de Craciun…

Nu inteleg, nu vreau sa inteleg… pe toata lumea care aud… vai ce dor mi-e de el/ea… ce faci de sarbatori…? pai o sa mergem la munte, o sa ne distram, o sa bem, o sa dam cu petarde si o sa-l ne luam in brate si sa ne spunem cuvinte mari… wrong… sunteti niste petarde toti care faceti asta… De sarbatori ar trebui sa stati si sa va ganditi cat de rai, egoisti, neatenti, nemasurati ati fost si la toate lucrurile rele pe care le-ati facut… ha ha ha sunt funny nu? funny pe naiba, ca nimeni nu o sa faca asta, sau mai rau, nimeni nu o sa recunoasca asa ceva… alooo populatia… buni si iubitori ar trebui sa fim tot timpul ca de aia suntem oameni si nu animale… ar trebui sa ne gandim la cei de langa noi tot timpul… dar culmea pe lumea asta exista doar o singura persoana… noi… ne gandim doar la cum sa ne fie noua mai bine, si ne bagam pl in tot ce misca, ne batem joc de cate ori avem ocazia de oameni, de prieteni, de amici… si…. vine Craciunu… “baaa, ce faci? de cand nu ne-am mai auzit, la multi ani, sarbatori fericite, craciun fericit, ce mai zici? cum o mai duci, sa ai parte de tot ce-ti doresti!!! pe draq fac, ma scutesti…”

Deci eu nu inteleg un lucru, cum un om poate sa se schimbe radical doar intr-o perioada a anului… casca masii de treaba, de-ar fi mereu luna decembrie ar fi genial…

Acestea fiind spuse, va urez Sarbatori fericite tuturor, Craciun Fericit cu de toate, si ce mai vreti voi acolo, etc etc…

Va multumesc pe aceasta cale, tuturor pentru ca existati, si ma refer aici la toata lumea, dusmani, amici, cunoscuti, necunoscuti si nu in ultimul rand prieteni… va stiti voi care sunteti, nu dau nume ca sa nu fac diferentiere, pot doar sa spun ca ma simt ca Alice in tara minunilor datorita voua Si va multumesc macar ca mai intrati din cand in cand si cititi balariile care le scriu eu chiar daca unii dintre voi nu mai dati nici un semn de viata…

Iar de final va dedic o melodie, ca doar nah… sa fiu si eu in spiritu Craciunului… si un film(Surviving Christmas) bun de vazut si de revazut

Happy Hollidays… Merry Christmas and A Happy New Year… )

the path we choose…

cam asa e si in viata… ai doua variante… sa treci sau sa stai… ce alegi? de unde stii ca e alegerea buna? de unde stii cand e momentul? cine ne spune cand trebuie sa facem anumite alegeri… care ne pot costa viata… sau ne pot darui intreaga viata… daca de aceasta alegere conteaza tot restul vietii noastre? daca e semnul prin care ni se arata calea ce trebuie sa o urmam si depinde doar de noi ce se va intampla mai departe…?

grea alegere stiu….

Despartire…

Cum poti privi o despartire? O despartire de prieteni buni, de un loc de munca, de un loc in care te simteai bine… Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine si m-au sustinut, le doresc multa fericire si success in continuare, si va asigur ca ati ramas cu totii in inima mea…

Despartirea e mult mai grea cand este vorba despre o fiinta de care te-ai atasat extraordinar de mult, de care te-ai indragostit fara limite, la care tii si simti ca atunci cand n-o vei mai vedea va fi ca si cum ar lipsi o parte din tine… poti doar sa traiesti cu speranta ca intr-o zi o vei revedea… se va bucura, te va lua in brate si iti va spune ce dor i-a fost de tine… ce mult i-ai lipsit… si-ti va spune cu ochii umeziti ca nu te va mai parasi niciodata… va exista oare acea zi sau va ramane un doar un vis neimplinit?

Acestea sunt cuvintele unui baiat care iubeste:

“Am sa-ti duc dorul, am sa ma gandesc in fiecare zi la tine, voi duce lipsa pasilor tai grabiti si vorbelor tale pierdute… m-a fascinat zambetul tau strengaresc si imi va ramane in minte ca fiind cel mai dragut zambet al unei fete pline de viata… imi voi aduce aminte mereu de momentul in care mi-ai zambit prima oara, asemenea unei adolescente rusinate, indragostita pe ascuns… de momentele in care roseai cand erai in preajma mea… de momentele in care erai suparata si abia ma sufereai pe langa tine, incercand din rasputinta sa te fac sa zambesti… voi contempla mereu la momentele in care taceam amandoi fara sa scoatem nici un cuvant, desi ne treceau o mie de ganduri prin minte… voi zambi ca un indragostit de fiecare data cand imi voi aduce aminte de ziua aceea insorita cand radiai in stralucirea razelor soarelui… voi plange pentru momentele in care nu te-am sarutat si voi regreta fiecare minut in care nu te-am strans in brate… imi va parea rau pentru momentele cand nu am fost impreuna… voi trai toata viata cu gandul ca ai fi putut fi a mea si am fi fost fericiti impreuna…”

O mie de ganduri ce-mi trec prin cap… vorbe ce se pierd intr-o pagina de net… care in cele din urma va deveni o arhiva pe un server prafuit…

In viata nu e de ajuns sa-ti doresti ceva si sa ti se implineasca, noi suntem cei care ne influentam destinul, daca vrem ceva, obtinem, mai mult sau mai putin… incercati sa nu regretati ce nu ati facut… sau cum zicea cineva: “visati ca si cum ati trai o vesnicie si traiti ca si cum ar fi ultima zi”

dorinta…

Cum poti sa spui ca iti doresti ceva atat de mult daca nu ai parte de el? Puterea dorintei consta in a avea acel ceva… Poti spune cat de mult doresti ceva abia dupa ce il ai… abia atunci iti dai seama de puterea dorintei tale, de cat de multa nevoie ai avut de el… ca ai facut imposibilul ca sa-l obtii… si bineinteles l-ai obtinut… esti mandru de tine in acele momente si fericit in acelasi timp… Iar daca renunti sa mai faci ceva in a obtine rezultate, inseamna ca nu ti-ai dorit indeajuns… sau ca totul a fost o joaca, un motiv de ati demonstra cat de puternic esti sau doar pentru a visa… un fir de nisip, ratacit din clepsidra nemuritoare a vietii, imprastiat de adierea unui vant mult prea furios pentru a-i da sens…

Raman o picatura de roua ce aluneca incet spre varful existentei sale… si cade in iarba, se sparge, se imprastie alaturi de infinitatea altor picaturi de roua…

coliba unui nemuritor…

“Un mulaj din plastilina al unei fetite din metrou… am intrebat-o ce reprezinta… si mi-a raspuns bucuroasa: o coliba…”

De fapt e o coliba, un pomisor, un mic foc si o bancuta pe care stau trei mulaje, mama, tata si copilul. Precizez faptul ca fetita nu avea mai mult de 5-6 ani…

Ne nastem pentru a visa… iar destinul ne este scris… insa in anumite momente din viata noastra avem sansa de a interveni si a ne influenta destinul… OARE? sau se refera tot la ce ne este scris, si toate actiunile noastre sa fie de fapt premeditate undeva, asemenea unui tipar al vietii, iar noi doar sa avem acea impresie ca ne putem controla destinul… Un lucru e cert, si anume acela ca visam… ne nastem pentru a visa, traim pentru a visa si murim pentru vise… Traim intr-o realitate cruda, plina de minciuni, de oameni care alearga haotic dupa bani, placeri si desfranari… Uitam ce inseamna sa iubim, sa respectam si sa fim buni…

Ne dam mesaje de sarbatori, ne salutam, ne sunam, ne aducem aminte de prieteni vechi, oferim o floare sau un cadou doar cu ocazia vreunei zi speciale si apoi ii uitam… ne injuram tot anul, ne blamam, ne uram, suntem egoisti, prefacuti, orgoliosi si asteptam pentru fiecare gest pe care il facem sa avem un folos…

De ce ma simt altfel? E vreun semn de nebunie cumva? Poate oi fi luat-o razna si nu-mi dau seama…?

Sau e doar constatarea mea ca urasc lumea in care traiesc… sau si mai rau… urasc faptul ca traiesc…

Legatura dintre coliba si postul meu: Coliba unui nemuritor = Un vis

O zi najpa…

Cred ca fiecare dintre voi a avut parte de cel putin o zi najpa…

Cum poti definii o zi najpa?

1. Intarzii la job si te cearta sefu.

2. Fiind luni, prin definitie e o zi najpa

3. Bineinteles lucrurile la job lunea merg de tot rahatul.

4. Sa mai continui sau sa trec la subiect?

A fost prima zi dupa o lunga perioada de timp cand am avut parte de feeling-uri ciudate… O sa ziceti… bullshit… “wtf? ce puteai sa simti ca te-a certat sefu? =))”… Am avut un feeling ciudat. Am avut nevoie de o fiinta care sa fie langa mine si sa ma sprijine…

Un inger pazitor care sa ma vegheze… well dragii mei… acel inger chiar exista si e al draq de real… o sa veniti cu o replica rece… “so where is the problem man?”… Pai… problema ar fi ca desi acel inger imi apartine, sau cel putin asa cred, (un inger trebuie sa crezi in el, nu?) este prins intr-o alta realitate… “wtf? are you crazy man?”… da, poate sunt, sau imi doresc atat de mult ca acel inger sa fie langa mine si sa ma vegheze mereu, incat nu mai fac diferenta intre vis si realitate… o realitate cruda, dar care ma face si mai mult sa sper ca voi fi alaturi de ingerul meu… “si unde e visul man?”

Visul e EA, aleasa mea, jumatatea mea perfecta, fiinta langa care simti fluturasi in stomac de fiecare data cand o vezi, fiinta care te reprezinta, te respecta, te adora, iti simte lipsa in fiecare minut cand nu esti langa ea, cea care te asteapta seara acasa cu nerabdare, iti sare in brate, te strange si-ti spune ca i-a fost dor de tine, sa se bucure cand i-aduci flori, chiar daca le arunca intr-o vaza lasandu-le sa se usuce fara apa… intr-un singur cuvat – sa te iubeasca!

De ce trebuie sa suferim atat de mult pentru acest sentiment? De ce trebuie sa platim un pret atat de mare pentru ceva ce ne este cuvenit?

O zi najpa – O zi “departe” de fiinta iubita!

“Ingerii se nasc, nu se transforma.”

Dedicated to C.

O seara perfecta…

Cum sa incepi o seara perfecta? Pai in primu rand te pregatesti, te aranjezi… gigea nah :> in fine… iti dai intalnire, un film bun si gata, te-ai ales cu o seara perfecta… Lucru’ ce l-am facut si eu, mi-am dat intalnire, m-am aranjat… bineinteles din cauza intarzierii, si faptul ca mai aveam foarte putin timp pana incepea filmul am fost nevoit sa iau un taxi… in fine, am ajuns la intalnire intr-un tarziu, si bineinteles ca ma astepta cineva acolo, rabdator si necontenit… era Ualii acel mic robotel singurel si parasit…De ce Ualii? Ca sa fie mai romanizat, si ca e facut in Romania presupun, din guma sau nu stiu ce draq e… in fine, e romanesc, nici de cum un ansamblu de piese foarte complicat…

Am fost la film, Journey to the Center of the Earth… super tare filmul, am sa-i dau mai jos cateva note, bineinteles intens dezbatute cu Ualii deoarece si el a ramas profund impresionat de film, fiind prima oara cand a vazut un film 3D ca si mine de altfel.

Artistic: 9

Actiune & SF: 10

Comedie: 9

Realizare si efectele 3D: 10+ (multumim aici Movieplex Plaza)

Public: 5+ (nici o surpriza de altfel).

Clai peste gramada, a fost foarte tare pana la urma, am ramas profund impresionat de efectele foarte realistice date de ecranul 3D si ochelarii aceia haiosi ) De altfel de cand am intrat in sala am ramas uimit, toata sala era cu ochelari pe ochi, parca toti erau electricieni sudori )

Ce sa zic, a fost o seara in care m-am distrat de minune, singur, fara sa ma intrebe nimeni nimic, fara sa interactionez cu nimeni… fara sa-mi spuna ca i-a placut filmul sau alte impresii… hmmm… o sa spuneti probabil ce jalnic sunt… nu, asta e realitatea… trista dar adevarata… nu intotdeauna cei dragi sunt langa noi… si nu toti avem intotdeauna pe cineva care e langa noi tot timpul…

De aceea exista Ualii, robotelul din guma ) iar de acum incolo va fi mereu langa mine, mereu cu mine, rece si tacut, fara sa scoata nici un cuvant daca gresesc cu ceva, sau sa ma certe, si fara sa se bucure atunci cand mi se intampla ceva frumos…

nu sunt fericit…

Replica postului anterior si comentariu pe baza celor spuse de Florin.

Fiecare intelege ce vrea Florin, dar de fapt toti am inteles acelasi lucru
Nu depinde de ce alegi, ci de ce iti doresti cu adevarat, sau te gandesti, daca te reprezinta ultraperformanta probabil, sau nu… fiecare sunt facuti pentru ceva… einstein s-a nascut pentru a crea bomba atomica, eminescu pentru a scrie luceafarul, si lista continua… fiecare ne nastem pentru ceva, probabil ca stiai… iar totul depinde de alegerile noastre… gresite sau bune… te intrebi: “oare de unde sa stiu eu ce e o alegere buna?” nu stii… poti decat sa alegi, fara sa-ti pui nici o intrebare si sa traiesti toata viata cu impresia ca ai facut o alegere buna…

Asta se numeste varietatea si necunoscutul vietii… te gandesti… ce s-ar fi intamplat daca faceam alegerea aia… “poate nu mai eram aici, poate eram dincolo, poate mi-ar fi fost mai bine, sau probabil ca era o chestiune de timp pana vedeam ca am gresit, sau poate nu”… viata iti scoate in evidenta multe oportunitati si incercari… trebuie sa stim ce sa alegem si mai ales cand…

iar sunt fericit =))

“Iar e asta fericit? Ce naiba a mai patit? =)) probabil ca asta se intreaba unii din cei care citesc acest post… in momentele urmatoare veti citi niste ganduri de ale mele care le-am scris intr-un moment de fericire, cu toate ca la sfarsitul acestui post unora li se va parea hilar ce am scris… azi veneam de la munca, tare suparat, vesti proaste din toate partile, ca de obicei de altfel si deodata am desfacut geanta si am gasit ceva acolo… WOW, CE DESCOPERIRE!!!… pana mea e geanta mea ce puteam gasi o potcoava de la renii lu’ Mos Craciun… wtf, nu? =)) am gasit o placuta 1 Gb de RAM care mi-am cumparat tot azi pentru laptopu’ meu… o sa va ganditi acum… frate asta s-a dilit =)) btw… nu mai am mult da in fine… am un laptop de 1 an juma’ care nah, ca mai toate tehnologiile se invechesc, aveam de ales in a-l vinde si a-mi lua altul sau a-l pastra asa cum e. Ca mari imbunatatiri nu am ce sa-i fac… asa ca am ales in ciuda diferentei mici care era, intre unul nou mult mai performant si suma pe care a-si fi luat-o pe acesta, sa-l pastrez si culmea sa-i iau si o placuta de ram de altfel cam inutila, practic a fost un gest care l-am facut pentru “el” pentru laptopul meu.

“Neinteresant”… “asa si care e faza”…

Faza ar fi ca nu am ales sa renunt la laptop-ul meu invechit si ramas in urma cu tehnologia, in ciuda unuia nou ultra performant si a ofertelor foarte atragatoare de la diferite firme.

MORALA: Pune-ti in aplicare chestia asta in viata de zi cu zi… in locul meu pune-ti un baiat iar in locul laptop-ului o fata, sau invers, cum vi se pare mai interesant, DUPA ACEEA, TRAGE-TI MORALA!!!

uimire…au venit extraterestii…

dupa o dimineata teribila la metrou, cu inghesuiala, oameni certati cu igiena corporala si un nene care se chinuia sa se tina de acel beculet de deasupra usii care palpaie atunci incad se inchid usile, dupa cum vedeti si in imaginea de mai jos…

well dragii mei ce sa spun am avut marea uimire sa ma urc in RATB, (minunatul autobuz 300, intotdeauna arhiplin de mosi, sau oameni dubiosi cu mirosuri diversificate), si sa constat cu stupoare ca acea caldura infernala si sufocanta, disparuse… motivul, inlocuirea trapelor de aerisire cu moderne aparate de aer conditionat… ce sa mai zic, desi era un pic de inghesuiala, totul era foarte ok, puteai sa respiri calm, fara sa ti se faca rau de la vreun miros de transpiratie sau alte mirosuri dubioase… mai ca-mi venea sa nu ma m-ai dau jos, dar am fost nevoit deoarece la oprirea in statie, au urcat si nemernicii de controlori interstelari cu renumitele lor pistoale galactice care-ti verifica legalitatea calatoriei pe care o efectuezi, si bineinteles am fost nevoit sa abandonez superba nava spatiala a RATB-ului =))) luandu-mi la revedere prematur desi mai aveam de mers o statie :-<

Doamne ajuta la cat mai multe “nave spatiale” ca cea de azi, in stilul acesta am sa renunt la gandul de a-mi lua masina.

no comment…

parerea voastra care ar fi? avand in vedere ca momentele sunt imortalizate in statii diferite ale minunatei linii studentesti 601…

as putea sa mai specific faptul ca inainte de ambele poze masina de politie a trecut calma cu “40 la ora”, politistul din dreapta uitandu-se cu sila catre mine cum faceam poze… whateva’ I hate u cops… iar pozele sunt o dovada a modului cum va faceti voi treaba…

cat despre soferii din imagine ce sa mai zic… unu e fitos, unu e oletean si unu constantean… ei se intalnira si se sfatuira ca ar putea lua locul mijloacelor de transport in comun :X…

paradoxul binelui…

suntem fericiti dar nu ne simtim bine, iubim dar suntem singuri, ne indragostim dar de cine nu trebuie, facem dragoste cand credem de cuviinta si de fiecare data gresim…suntem cu cineva si totusi nu suntem…

Tampenii pe care le-am debitat azi dimineata in metrou… stand si gandidu-ma asa cum zicea o veche tovarasa… unde gresesc? sunt eu oare de vina? de ce nu am parte de tot ce imi doresc, pana la urma ce imi doresc…?! sa fiu langa cineva care sa ma iubeasca si atat, restul va veni de la sine… unde este acel cineva? care semne iti arata ca persoana langa care ar trebui sa fii e EA, si mai presus de toate cand te iubeste sa o si iubesti… cand si unde anume ti se arata aceste semne? Uitati-va la aceasta poza… cine poate spune ca intre aceasta multime nu se afla perechea iubita si cine poate spune ca intr-adevar sa afla…

Fiind vorba de o imagine de la metrou am sa inchei paradoxal….?! De ce toata lumea coboara/urca la metrou Victoriei, Unirii, Crangasi si Eroilor…?!

marele premiu la loto…

Duminica, 31 august 2008, o zi frumoasa de vara, un pic mai racoroasa decat e normal pentru aceasta perioada…a fost pentru prima oara dupa o lunga perioada de vreme in care am iesit in aer liber si am simtit ca traiesc… legandu-ma un pic de postul precedent, am avut parte si de acel “ceva worthy” despre care vorbea cineva prin comm’uri… A fost o zi din viata mea in care am simtit ca merit din nou sa traiesc pentru ceva…m-am simtit fericit, avand in vedere agonia si extazul prin care am trecut in ultima perioada, as putea spune ca sunt incomparabile cu momentele de fericire pe care le-am simtit ieri…

Marele Premiu la Loto, da probabil ca asa s-ar putea exprima un om care l-ar fi castigat… well dragii mei, eu nu am castigat nici un premiu la loto, si nici nu ma astept ca voi castiga vreodata deoarece nu joc , imi gasesc fericirea absoluta in alte lucruri carora multi nu le dau importanta… pentru unii nu li se pare asa extraordinar ce mi s-a intamplat mie… practic nu exista termeni de comparatie, si nu pot exprima clar in cuvinte un asemenea feeling…  clai peste gramada ieri a fost una dintre acele zile in care poti afirma cu mana pe inima ca te simti viu si vrei sa traiesti o vesnicie in aceasta viata si in starea asta… multi probabil nici nu o simt vreodata sau nu au auzit macar de ea…

Jesus, thanks a lot for everything and help me to keep goin’ like this…

extaz>agonie>extaz>agonie>extaz>oboseala sufleteasca…

cine n-ar obosi dupa 2 zile in care treci de cateva ori de la extaz la agonie si invers, si tot asa pana cand o iei razna si la un moment dat esti asa de ametit in cat nu-ti mai dai seama daca e extaz sau agonie… )) in fine, dupa doua zile in care m-am simtit ca intr-un “montaigne russe”, am ajuns sa ma dau jos si sa spun, sunt super fericit, mega fericit… si mai bine decat atat cineva a auzit lucrul asta… si m-a ascultat, si a simtit odata cu mine… frumos ce sa zic, inca mai exista persoane de genu… multumesc aici unor oameni care au m-au ajutat si care se dovedesc inca odata ca sunt cei mai buni prieteni…si as enumera aici pe cativa dintre ei, am sa spun de la bun inceput ca ordinea nu conteaza: Billy, Dihoru, Costel and Mitza(oameni de adevarat caracter, va urrez noroc), Bebe, Mad, Latinu, celor doua tarfe din 27(Jamal si Mishu), Gaboi, Cornelia, Dana, Berta, si nu in ultimul rand lu’ Sormea, Cristi, Mama si Piticot. Le mai multumesc unor amici foarte buni, oameni cu un caracter deosebit, Klin, Bogdan, Drei, adaugand aici si pe Lucian, Daniel; Pishti de la munca si Tiseanu, grasu agentiei 714 =))) (o sa plesniti bah de atata SpringTime). Imi cer scuze pentru cei omisi, precizez ca nu e cu intentie, si chiar va rog sa-mi atrageti atentia in cazu’ in care v-am omis, probabil din cauza oboselii. Multumesc celor care m-au sustinut in tot acest timp si bineinteles si celor care nu au facut-o. Sa fiti iubiti si sa va dea Dumnezeu multa sanatate!!! Bafta in continuare tuturor!!!

si daca…

Sunt unele momente in viata noastra cand simtim nevoia unei persoane apropiate… o persoana care sa ne asculte grijile, visele si sperantele… acele persoane merita sa faca parte din viata noastra si sa le daruim tot ce e mai frumos…
Problema e in felul urmator, unde gasim acele persoane? fiecare probabil ca am vrea sa avem langa noi asemenea fiinte care sa ne indrageasca neconditionat si sa contempleze practic la visele noastre chiar daca le considera aberatii… iar la un moment dat sa ne placa pentru ceea ce suntem…
in seara asta am vorbit cu cineva care nici acum nu ma lasa sa termin un post amarat, desi e aproape 3 dimineata in care sa-i multumesc ca a fost langa mine zilele…
dupa o zi plina in care am cunoscut trecerea de la extaz la agonie, de la agonie la extaz din nou la agonie… pot sa zic ca sunt foarte fericit… motivul? datorita unei singure persoane…care nu a facut mare lucru… dar pentru mine a fost enorm…

Multumesc Piticot ca existi, meriti o kramea ;;)